“Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primeşte de pomană!” Asta scrie pe hârtia ta de concediere. Şi cât te-ai chinuit să vadă toţi şefii colecţia de “o mie şi una de nopţi de pe birou”…

Azi auzi cum te bârfesc doi colegi, care zic despre tine că eşti un macho grande botanist seducător. Te vei enerva un pic, dar îţi trece după primele două-tre jertfe.

Cine-ar fi crezut că poţi recita atât de frumos din Afharazan Ben Ardun? Bravo!

Azi te întâlneşti la colţul străzii cu un câine absolut amuzant. După primele trei bancuri pe care le zice, eşti aproape de o criză de nervi. Bancurile sunt infernal de proaste şi de vechi, dar felul în care le zice blănosu’ te face să te tăvăleşti de râs în prima baltă pe care o găseşti. Păcat că nu miroase a mortăciune, că era deja ziua ta norocoasă…

Azi îţi iese un coş pe buca stângă. Din păcate, observi chestia asta abia după şedinţa operativă de dimineaţă, când chiar nu mai poţi face nimic…

Porumb. OK?

Ia-te de mână şi du-te la un medic! Nu e nici prima şi probabil nici ultima oară când descoperi că vopseaua de pe pereţi nu mai e ce-a fost şi că, între timp, nu mai e un aşa bun substituent pentru calciu.

Cum zici tu… Apoi facem şi noi pana la roata din spate, ok???

Tăcerea ta ne spune multe…

Astăzi, întreg Universul se va opri câteva secunde să te admire. Eşti singurul care va observa asta, dar e posibil să aibe o legătură cu dorinţa ta de nestăvilit de a purta sandale romane chiar azi.

Azi te apuci de studiul detaliat al insectelor. Nu ştim de ce şi nici nu ne interesează..

Ai vrea să fii Cristi Borcea? Bine! De azi eşti Cristi Borcea! Ai văzut ce simplu a fost? Voi, ăştia din a doua decadă, sunteţi foarte versatili şi alunecoşi…